STUDIU GEOLOGIC, RESURSE APE MINERALE

Studiu geologic. Ape minerale

Studiu geologic preliminar pentru valorificarea resurselor de ape mineralizate din perimetrul localitatii Laculete, com. Glodeni, jud. Dambovita

INTRODUCERE

Pentru valorificarea resurselor de ape mineralizate din perimetrul localitatii Laculete, com. Glodeni, jud. Dambovita, S.C. PARC INDUSTRIAL SA solicita efectuarea unei cercetari geologice prin care sa se evalueze intr-o faza preliminara volumul de rezerve ce pot fi exploatate. Premisele lucrarii sunt date de cateva izvoare naturale de ape minerale clorurate care apar pe valea Laculete si valea Plopului, precum si o ivire de ape sulfuroase in Dealul Magura Branesti.

Beneficiarul este interesat de apele clorurate, pe care a efectuat analize chimice si a constatat un continut de clorura de sodiu diferit, la care se adauga compusi ai bromului si iodului. Buletinele de analiza sunt in posesia beneficiarului.

1. ISTORICUL CERCETARILOR GEOLOGICE

Din punct de vedere geologic, perimetrul cercetat de noi face parte din unitatea vestica a a avanfosei interne a Carpatilor Orientali, zona care a facut obiectul de studiu a mai multor cercetatori, ca: Gr. Stefanescu, L. Mrazec, C.R. Mircea, W. Teysseire, V. Popovici - Hateg, I. Popescu - Voitesti, C. Murgeanu, N. Oncescu. Mai recent trebuie mentionat colectivul de elaborare a hartii geologice scara 1:50.000, cum sunt M. Stefanescu, G. Ghenea, A. Ghenea, I Papaionopol, N. Mihailescu, T. Munteanu, E. Munteanu (1988).

Inainte de anii 1990 s-au facut numeroase cercetari pentru petrol si gaze, executandu-se mai multe sonde de cercetare, figurate, de altfel, pe harta geologica 1:50.000. Insa, din pacate nu s-a gasit intelegere la PETROM SA, pentru a consulta rezultatele acestor lucrari, fiind considerate informatii secrete. Conform hartii geologice ar fi trebuit macar sa cunoastem rezultatele sondelor forate in valea Plopului si la Schela – Glodeni.

De asemenea zona a fost cercetata amanuntit pentru lignit, de catre GEOPEC SA ARGES, insa forajele s-au limitat la depozitele Dacianului si nu audepasit adancimea de 300 m. In plus, acestea s-au concentrat pe sinclinalul Laculete – Glodeni, al carei zona axiala este formata din astfel de depozite.

O informatie utila vine din programul de cercetare pentru ape subterane, in cadrul caruia s-a executat un foraj in curtea Unitatii Militare Laculete, aproape de limita cu Miocenul inferior. Si in acest caz nu s-a dispus de documentatia cu rezultatele forajului, insa din informatiile culese din surse locale a rezultat ca la adancimea de 90 – 100 m a fot interceptat un strat de apa puternic clorurata.

In aceasta situatie, a trebuit sa demaram lucrari de teren, avand la baza cartarea geologica, astfel incat sa se creeze o imagine a subteranului si mecanismul de formare a apelor minerale din zona.

sus

2. CERCETAREA TERENULUI

2.1. Consideratii geologice si tectonice

Lucrarile de cartare geologica au acoperit un perimetru destul de larg, ce poate fi incadrat intre latitudinea localitatilor Priboiu – Malurile, la nord, si nord Doicesti, la sud. Spre vest, perimetrul s-a limitat la versantul estic al vaii Ialomita, iar la est, de valea Plopului si vest Glodeni.

In arealul studiat afloreaza depozitele Miocenului inferior si Pliocenului, care constituie ridicarea anticlinala Laculete flancata la nord de structura sinclinala Valea Lunga – Branesti, iar la sud de sinclinalul Glodeni.

Miocenul inferior este reprezentat in suprafata de seria salifera superioara constituita din gresii calcaroase si argile cenusii si rosii cu intercalatii de gipsuri si un nivel discontinuu de tufuri vulcanice albe. Acestea constituie nucleul cutei anticlinale diapire ce afloreaza sub forma unei fasii dispuse SVV – NEE la nord de intravilanul localitatii Laculete. Depozitele Miocenului inferior formeaza relieful culmii deluroase Magura Branestilor si se continua spre NE prin bazinul vaii Plopului si perimetrul satului Schela, component al com. Glodeni. Subiacent acestei succesiuni trebuie sa se gaseasca corpul diapiric de sare gema, fapt confirmat de sonda sapata in perimetrul localitatii Schela. Grosimea totala a formatiunilor miocene este de cca. 500 m Pliocenul este prezent prin succesiunea depozitelor Meotianului Pontianului si Dacianului, formand flancurile structurii anticlinale Laculete si umplutura structurilor sinclinale de la nord si sud.

Meotianul bordeaza in extremitatea nord - vestica sub forma unei fasii depozitele Miocenului. De asemenea, apare local in versantul vestic al vaii Plopului sub forma unor gresii cenusii cu impregnatii bituminoase in strate decimetrice, separate de intercalatii subtiri de argile. Acestea au inclinari foarte spre NV, date de sistemul complicat de falii existent in aceasta zona. La sud de depozitele Miocenului, Meotianului trebuie sa existe in adancime sub depozitele mai noi ale Pliocenului din umplutura sinclinalul Glodeni. Spre sud, in anticlinalul nord Doicesti – Sotanga, Meotianul este formatiunea productiva de petrol si gaze. Spre nord, unde Meotianul apare la zi acumularile de hidrocarburi au fost drenat natural, dovada fiind toponimia locala, cum este valea Pacurii. De asemenea, prezenta bituminelor in formatiunile grezoase, confirma oxidarea hidrocarburilor si expulzarea lor in capcanele situate spre sud, cum este anticlinalul nord Doicesti – Sotanga. Din datele cartarii geologice si corelatii cu alte structuri unde s-a dispus de informatii din sonde, grosimea depozitelor meotiene este de 200 – 250 m.

Pontianul se regaseste in ambele flancuri ale ridicarii antinclinale, fiind reprezentat printr-un facies predominant argilos si argilos marnos cu intercalati de argile nisipoase si nisipuri. Acesta afloreaza pe spatii largi in flancurile sinclinalului Valea Lunga – Branesti si in flacul nordic al sinclinalului Glodeni, atingand grosimi de 450 – 550 m.

Dacianul, de asemenea, afloreaza pe spatii largi si formeaza zona axiala a celor doua structuri sinclinale ce flancheaza ridicarea Laculete. Succesiunea debuteaza printr-o stiva groasa de nisipuri fine – medii de culoare galbuie si continua cu alternanta de argile si nisipuri cu intercalatii de carbuni. De altfel, in acest perimetru este prezenta numai succesiunea Dacianului inferior. Daciaul atinge grosimi maxime in axul structurilor sinclinale cu valori de 250 – 300 m. Din punct de vedere tectonic structura Laculete face parte din aliniamentul cutelor diapire dezradacinate, specific avanfosei interne, ce se dezvolta in curbura Carpatilor Orientali. Cutele diapire dezradacinate poate fi urmarit pe aliniamentul Laculete – Ocnita - Colibasi – Draganeasa – Campina – Bustenari.

Ridicarea anticlinala Laculete este o cuta diapira cu sambure de sare afectata longitudinala de o falie inversa, ce creeaza numeroase complicatii tectonice. Din examinarea flancului sudic al structurii in lungul acestui accident tectonic major, falia Laculete, se constata existenta a numeroase falii transversale care o decroseaza cu cateva sute de metrii. Acestea sunt semnalate de prezenta locala a depozitelor pontian – daciene, ce s-au pastrat in lungul faliei Laculete (vezi harta geologica). Astfel, de la vest la est pot fi urmarite cel putin patru de astfel de accidente tectonice, al caror aliniament poate fi urmarit in lungul principalelor cursuri torentiale ce se descarca pe versantul sudic al Magurii Branestilor. Dintre acestea mai importante sunt falia din versantul drept al vaii Plopului si cea situata la vest de aceasta pe prima vale mai importanta. Existenta acestor accidente tectonice formeaza premisele formarii izvoarelor de ape sarate. Acestea sunt situate la intersectia dintre falia majora Laculete cu accidentele tectonice secundare transversale. Pentru a intelege structura geologica, si apoi, hidrogeologica a zonei importanta este cunoasterea evolutiei geologice si tectonice a regiunii.

Deschiderea avanfosei interne se produce odata cu ridicarea intr-o prima interna a flisului extern de la nord de la sfarsitul Paleogenului. Subsidenta regiunii s-a derulat lent, ce a permis instalarea unui facies lagunar ce a permis ca la nivelul Aqutianian - Burdigalianului sa se depuna seria salifera inferioara, reprezentata printr-un strat mai mult s-au putin continuu de sare gema. A urmat depunerea formatiunii cu gipsuri la nivelul Badenianului urmata de faza de cutare stirica noua care schimba esential configuratia regiunii. Un prim efect al acestor miscari este definitivarea structurii in panze a Flisului extern si afecteaza, in extremitatea vestica domeniul flisului intern (Panza de Teleajen). In acelasi timp se schiteaza primele ridicari anticlinale de pe rama nordica a avanfosei interne, care exondeaza zona si functioneaza ca arie continentala pe tot parcursul Miocenului superior. Sedimentarea se reinstaleaza in Meotian, dupa faza moldavica de sfarsitul Sarmatianului, care amplifica ridicarile flisului de la nord si subsidenta avanfosei, la sud. Dupa Meotian se instaleaza un mediu marin salmastru, care trebuie imaginat ca un mediu marin putin adanc in care se face resimtita aportul de apa dulce din aria continentala de la nord si de pe crestele anticlinale ridicate din avanfosa interna. Printre ridicarile din avanfosa interna se gasea si din zona Laculete, fapt dovedi de existenta depozitelor Miocenului inferior la suprafata. Acumularea depozitelor pontiene si daciene se face in regim de subsidenta, adica rata acumularii compensa coborarea fundului marin astfel incat adancimea bazinului ramanea relativ constanta. Existenta unor medii mlastinoasa in preajma tarmului marin si existenta unei bogate flore arboricole a favorizat formarea la anumite nivele a intercalatiilor de carbuni inferiori de tipul lignitului de la nivelul Dacianului. Dupa Dacianul inferior intreaga regiune este exondata, avanfosa migrand spre sud unde continua sedimentarea intr-un mediu din ce in ce mai dulcicol.

sus

Acumularea unei stive groase de depozite la nivelul Pontian – Dacianului creeaza conditiile declansarii proceselor de diapirism, prin care depozitele de sare migreaza spre suprafata si amplifica deformatiile plicative si rupturale a ridicarii anticlinale. Intreg ansamblul isi definitiveaza structura tectonica la sfarsitul Pliocenului, ca urmare a fazei de tectogeneza valahe.

Folosind datele cartarii geologice, ale hartii geologice scara 1:50.000 si unele paralelisme cu structura Ocnita – Dealul Batran, s-au intocmit doua sectiuni geologice prin care se reflecta structura de adancime si aranjamentul spatial al formatiunilor geologice si accidentelor rupturale. Totodata, se poate intelege din punct de vedere genetic tipul de ape subterane existente in regiune. Prima sectiune (1-1’) este executata pe directia N-S, transversal directiei generale a avanfosei carpatice, si prezinta structura cutei anticlinale diapire Laculete, faliata longitudinal, usor deversata flancata, de cele doua cute sinclinale largi: sinclinalul Valea Lunga – Branesti, la nord si sinclinalul Glodeni, la sud. Cea de-a doua sectiune (2-2’) este facuta in lungul vaii Laculete si vaii Plopului. Ea reflecta structura complicata, mai ales din punct de vedere tectonic, al flancului sudic al ridicarii anticlinale Laculete, care este intens fragmentat de sistemul de falii transversale.

2.2. STRUCTURA HIDROGEOLOGICA

Pentru a evalua potentialul acvifer al zonei este necesara, mai intai, cunoasterea mecanismului curgerii apelor subterane, conditiile la limita si de contur pe frontiere de alimentare si de drenaj. In cadrul structurii Laculete si a sinclinalelor adiacente se pot separa trei tipuri de ape subterane: ape sulfuroase, ape in principal, clorurate si ape dulci slab mineralizate.

Apele sulfuroase sunt cu un potential extrem de slab si se manifesta sub forma unui izvor in versantul sudic al Magurii Branestilor. Acestea se formeaza la nivelul depozitelor de gips ale Miocenului inferior prin reducerea sulfatului de calciu in urma infiltrarii directe a apelor de precipitati. Aceastea sun de tipul apelor sulfuroase cunoscute in flancul nordic al sinclinalului Valea Lunga – Branesti, cunoscute si exploatate la Pucioasa Vulcana Bai. Debitul acestei surse este relativ constant cu o valoare de 0,01 l/s. Potentialul slab al acestor ape se explica prin aptul ca acestea se formeaza exclusiv prin infiltrarea precipitatiilor, spre deosebire de cele din perimetrul Pucioasa – Vulcana Bai, unde exista o infiltrare a apelor de suprafata a raului Ialomita. Cota de aparitie este in jur de + 400 m ceea ce ar semnifica o corespondenta cu apele sulfuroase de la nord. Insa, avand in vedere distanta fata de flancul nordic al structurii sinclinale Valea Lunga – Branesti traversat de apele Ialomitei la cote, posibilitatea formarii unei rezerve semnificative de ape sulfuroase in structura Laculete este redusa.

sus

Cel de-a doilea tip de ape minerale existente in zona Laculete sunt cele clorurate si ele trebuie legate de conditiile de sedimentare de la nivelul Meotianului si de existenta masivului de sare in subteran. Rocile ce compun Meotianul s-au depus intr-un mediu marin propriu – zis si contin in sistemul de pori si fisuri apa din bazinul initial, care nu fost inlocuita de ape dulci, desi a trecut un timp de milioane de ani. Pe de alta parte din sectiunile intocmite formatiunile grezoase ale Meotianului intra in contact direct cu masivul de sare, favorizandu-se procesele de dizolvare ale acestuia.

Asa cum s-a mai aratat, cele 4 puncte de drenaj al apelor sarate, numai unul are o mineralizatie de cloruri foarte ridicate si anume izv. 2 (vezi harta geologica) de la confluenta vai Laculete cu prima vale pe stanga dupa intrare in sat. Celelalte izvoare au o mineralizatie mai slaba. Explicatia acestei situatie este data de pozitia spatiala a izvoarelor si raporturile cu formatiunile geologice inconjuratoare. Din harta geologica se observa usor ca zonele de drenaj sunt legate de sistemul de falii care afecteaza depozitele mio – pliocene si mai ales de intersectiile de falii. Mineralizarea mai accentuata a izvorului 2 se datoreaza faptului ca legatura acviferul de la nivelul Meotianului este pus in legatura directa cu suprafata, fara sa intre in contact cu acviferul de apa dulce de la nivelul Dacianului (vezi sectiunea geologica 1-1’). Celelalte izvoare , mai ale cele doua din Valea Plopului, au o mineralizatie mai scazuta datorita amestecului cu apele dulci cantonate in depozitele de nisipuri ale Dacianului. O diferentiere exista si in cazul celor doua izvoare din Valea Plopului. Astfel, izv.3 dinspre versantul drept al vaii are o mineralizatie mai scazuta decat izv.4 din versantul stang. Prezenta iodului si bromului se datoreaza mediului de sedimentare de tip lagunar in care s-au depus depozitele Miocenului inferior si care sunt supuse proceselor de dizolvare.

O alta trasatura este caracterul difuz al zonei de izvorare, dat fie de structura zonei de faliere, fie de echilibrul depozitelor acoperitoare.

Din sectiunile geologice se remarca ca izvoarele de apa sarate apar la cota in jurul valorii de 325 m, in conditiile in care acviferul este situat la adancimi mai mari de 300 m.

O a treia categorie de ape sunt cantonate la nivelul depozitelor daciene, care au un chimism slab mineralizat, dandu-le caracter dulcicol. De altfel, sursa de alimentare cu apa a comunei Glodeni o constituie tocmai acest acvifer , insa analizele chimice au indicat depasiri la unii indicatori de potabilitate. Formarea unui acvifer cu caracter de apa dulce a fost posibila dispozitiei spatiale a depozitelor daciene, care nu intra in contact direct cu depozitele miocene, fiind izolate de acestea prin faciesul argilos marnos – argilos al Pontianului. Potentialul acvifer al Dacianului este mult mai ridicat in raport cu celelalte tipuri de acvifere, refacerea rezervelor de apa subterana facandu-se din apa de suprafata a retelei hidrografice locale si infiltrarea directa a precipitatiilor.

Pana la urma, cele trei tipuri de ape din perimetrul localitatii formeaza hidrostructuri subterane cu o dispozitie spatiala, structura parametrilor de curgere si chimism disticte, astfel incat se pot separa: hidrostructura de ape sulfuroase miocen inferioara, hidrostructura de ape sarate meotiana si hidrostructura cu ape dulci daciana.

sus

3. POTENTIALUL ACVIFER AL SURSELOR DE APE CLORURATE

Acviferului de ape sarate cantonat in depozitele Meotianului are o dinamica subpresiune, nivelul piezometric ascensional, acesta stabilizandu-se in jurul cotei de 325 m.

Din structura litologica a depozitelor Meotiene si Pontian inferioare se poate deduce ca valoarea conductivitatii hidraulice este redusa. Aceasta valoare poate fi compensata de grosimea acviferului care poate atinge valori de cca. 200 m. Pe parcursul lucrarilor de teren s-au facut determinari punctuale ale debitului izvoarelor, insa trebuie spus ca acestea sunt destul de relative, avand in vedere caracterul difuz al descarcarii.

In urma masuratorilor se estimeaza urmatoarele debite:

• Izv. 1 – Q= 0,10 l 1/s
• Izv. 2 – Q = 50 l/zi
• Izv. 3 - Q = 0,50 l/s
• Izv. 4 – Q = 1,50 l/s.

Se remarca valoarea scazuta a debitelor izvoarelor din lungul vaii Laculete, mai ales a izvorului 2, care are mineralizatia cea mai ridicata. Insa trebuie remarcata situatia in care se gaseste acest izvor. Drenajul acestui izvor se produce pe un aliniament de 3 - 4 m situat in malul drept si albia majora a paraului Laculete. In aceste conditii stratul de nisip prin care se produce drenajul este puternic colmatat cu material argilos sedimentat in urma viiturilor pe albie, ceea ce diminueaza foarte mult posibilitate de curgere. De asemenea s-a constatat ca uneori apa are o pelicula colorata, ceea ce semnifica prezenta hidrocarburilor si dovedeste ca acviferul este cantonat in Meotian. Legatura cu suprafata se face prin zona de falie prezenta aici.

Debitele mai mari ale izvoarelor din Valea Plopului sunt mai mari probabil datorita aportului de apa dulce din Dacian.

4. PROPUNERI PRIVIND POSIBILITATILE DE CAPTARE A APELOR SARATE

Pentru instituirea unor surse de apa sarata in perimetrul localitatii Laculete se fac doua propuneri: demararea unor studii de detaliu pentru realizarea unor captari de suprafata fie prin puturi de diametru mare , cum este cazul izvoarelor 1 si 2 din valea Laculete, fie prin realizarea unor drenuri in cazul izvoarelor 3 si 4 din Valea Plopului; deschiderea acviferului de la nivelul Meotianului prin realizarea prealabila a unor foraje de prospectiune.

In primul caz, cercetarea va presupune cheltuieli mai mici, insa exista posibilitatea ca rezultatele sa nu fie satisfacatoare.

In cel de-al doilea caz, cheltuielile pentru cercetare vor fi mult mai mari, pentru ca presupune realizarea, cel putin, a unui foraj de prospectiune cu adancimea de 500 m. Desi investitia initiala este mai mare, solutia este mult mai sigura si cu rezultate satisfacatoare. Pe de alta parte, forajul de prospectiune, in cazul unor rezultate bune, poate fi transformat in foraj de exploatare. Alt avantaj al adoptarii aceste solutii ar fi siguranta exploatarii si constantei volumului de apa exploatata. Daca se ia in considerare o conductivitate hidraulica k= 1 m/zi si o deschidere a stratului pe o lungime de numai M= 25 m s-ar obtine un debit de cca. 200 mc/zi.

CONCLUZII

Studiile efectuate in perimetrul localitatii Laculete, intr-o faza preliminara, evidentiaza existenta a trei hidrostructuri de ape subterane cu potential acvifer si chimism diferit.

Potentialul hidrostructurii de ape subterane clorurate, in ceea priveste drenajul prin izvoare la suprafata este influentat foarte mult de structura tectonica a faliilor de care sunt legate astfel de iviri. Planul de falie reprezinta intr-adevar o cale de legatura intre stratul acvifer meotian si suprafata, insa gradul de permeabilitate variaza de la o zona la alta.

Modelul geologic creat si reflectat in anexele grafice ale studiului ofera premisele existentei unor rezerve semnificative de ape clorurate.

Pentru realizarea acestui deziderat se recomanda deschiderea Meotianului cu cel putin un foraj cu adancimea de 500m situat in apropierea intersectiei faliei Laculete cu falii transversale secundare. Amplasamentul sugerat pentru forajul de cercetare se situeaza la limita vestica a localitatii. In acest caz, pentru deschiderea stratului pe o lungime de numai 25 m se prelimina un debit de cel putin 200 mc/s. Sporirea debitului se poate face prin simpla adancire a forajului si captarea unei grosimi mai mari de strat.

Pentru continuarea cercetarilor trebuie demarata procedura de fixare a perimetrului de cercetare si scoaterea sa la licitatie de catre Agentia Nationala de Resurse Minerala, conform Legii minelor.

sus

Meniu

Date firma

Noutati

2009 ©Copyright Fanis Studii geotehnice
home • companie • servicii • portofoliu • contact
XHTML • CSS